Criza pe propria piele

Nicaieri globalizarea nu a adus egalitatea sanselor si a economiilor. Din contra, peste tot in lume aceasta adanceste si polarizeaza diferentele. Formele traditionale de organizare sociala au fost invinse da tavalugul aculturant al economiei. Comunitatile de solidaritate de baza s-au destramat pe masura ce piata isi extinde stapanirea asupra tuturor sferelor organizarii sociale, insinuandu-se in viata cotidiana a oamenilor. Problema sociala, alimentata de mizeria culturala si de inegalitati inedite, a devenit arzatoare.
In acest context, fiecare este nevoit sa-si vina in fire si sa inceapa sase bizuie mai cu seama pe propriile forte. De fapt, lupta pentru mentinerea unui anumit mod de viata nu prea mai lasa loc unor solidaritati la nivel colectiv. Asistam la secatuirea acestor surse de solidaritate din cauza amenintarilor care planeaza asupra nivelului de viata in general. Mitul solidaritatii care se presupune ca trebuie sa fie aplicat peste tot se prabuseste in fata realitatilor socio-culturale. Dar sunt dispus sa astept o viziune optimista.