Drumuri europene?

In urma cu aproape 2000 de ani, cei considerati cofondatori ai poporului roman incercau sa ne invete (pe pielea noastra) cat de important este sa ai drum bine trasat pe care sa te poti baza pe vreme rea, zi si noapte, in conditii de trafic intens, spre exemplu pentru transferul catorva legiuni ori a sute de care pline cu provizii si diferite dispozitive de lupta si asediu. Un domn Apollodor arunca, in urma cu 19 secole, un pod peste aceeasi Dunare care inca reprezinta, in secolul XXI, un obstacol natural pentru un trafic fluid pe axa N-S. S-ar putea spune, oarecum justificat, ca dat fiind scopul acestor intreprinderi in infrastuctura Daciei strabune, si anume facilitarea invaziei, noi, urmasi ai Rimului victorios, dar in acelasi dotati cu destul sange de dac ingenuncheat in vene (si inca cum), am ramas oarecum cu resentimente, rezerve si trairi contradictorii fata de drumuri si transport in general.
Explicand astfel complexele noastre legate de carosabil si cai de comunicatie viabile, ne putem privi mai senini unii pe altii in ochi, in timp ce vehiculele care ne poarte pe autostrazi ne hurducaie amplu, ori cel mai sigur si garantat pentru acuratetea si insistenta privirii, pe parcursul celor mai bine de 4 ore cat dureaza calatoria cu trenul pana in capitala.
Si mai aflam, fara macar sa mai mimam surprinderea ori satisfactia, ca vom fi salvati de Bruxelles, care ar investi in infrastructura Romaniei 5,17 miliarde de euro pana in 2013.
Asta daca nu ne vom misca si in continuare cu viteza actuala a ...trenului, adica o medie de 50 km/h pe rutele interne. Ceea ce nu e exclus din start.